Blogul lui Viorel

…sau mai bine zis 1000 de ore din timpul de lucru.

X3 Studios, una din cele mai prolifice, vizibile şi de succes agenţii online din România, lansează o iniţiativă de imagine care propune să aducă în faţă şi partea umană din toată industria asta. Şi anume, vor să dedice 1000 de ore din timpul de lucru pentru crearea sau îmbunătăţirea identităţii şi a prezenţei online a instituţiilor/organizaţiilor culturale, educative şi sociale, şi a afacerilor tinere (start-up) care nu dispun de fondurile necesare.

E o lecţie de curaj şi de angajament, e un exemplu demn de urmat şi, cu toate beneficiile sociale implicite, oamenii merită laudă. Şi - de ce nu? - chiar dacă au mai fost iniţiative similare (sporadice şi mai mult sau mai puţin de succes), poate că de acum încolo se vor înmulţi şi vom trece şi noi printr-o Renaştere a ideii de brand românesc promovat cum trebuie.

Pe lângă asta, iniţiative de genul ăsta, care sunt convins că vor avea finalitate substanţială, dau un exemplu despre ce înseamnă cu adevărat lucru bine făcut. Şi pun, indirect, bazele unor standarde publice de calitate pentru site-uri şi identităţi de brand, promovând profesionalismul şi mâna de lucru “scumpă”, cu rezultate pe măsură. Spun asta pentru că, din păcate, România încă nu e obişnuită cu sumele vehiculate în design şi prezenţă online, şi foarte mulţi încă preferă să dea 500 de euro unor începători care fac treabă de mântuială decât să investească 5000 sau 50000 în proiecte serioase, de viitor. Cu cât vor fi rezultatele evenimentului mai mediatizate, cu atât se va educa publicul mai bine.
Continue Reading »

Cu ceva întârziere, dau şi eu sfoară în ţară despre încotro 2008, care este un proiect independent care îşi propune să reunească cele mai bune lucrări vizuale realizate în anii 2007 şi 2008 de către autori români, indiferent de ţara unde locuiesc.

încotro îşi propune să fie un etalon, o rampă de lansare, o sursă de dialog şi o interfaţă între universul vizual românesc şi cel din afara ţării.

Lucrările selecţionate vor fi incluse într-un site web şi o revistă PDF ce vor fi lansate în ultimul trimestru al anului 2008.

încotro este o iniţiativă a lui Tudor Prisăcariu realizată cu sprijinul Fundaţiei Familiei Raţiu.

Nu există restricţii în privinţa mediului în care au fost realizate lucrările, fiind luate în considerare fotografiile, ilustraţiile, posterele, siteurile web, identităţile vizuale, grafurile, instalaţiile, lucrările video, picturile, etc.

Printre plecări prin afară, planuri de vacanţă şi jocuri de tot felul, ultimile câteva luni au fost pline de proiecte. Proiecte care abia acum au început să se materializeze în număr mai mare.

Am cam neglijat blogul, feed reader-ul, Twitter-ul (pe care oricum mă uitam din joi în paşti) şi orice alt factor perturbator, ca să pot termina proiectele. În parte, e vorba de campanii online pentru promovarea de produse sau servicii pe care le considerăm utile, de genul creditelor, finanţărilor corporate, a proiectelor imobiliare sau a vacanţelor. Asta pentru că, folosind experienţa acumulată, ne propunem să dezvoltăm anul acesta o unealtă integrată care să ajute utilizatorii să aleagă dintre un număr mare (preferabil exhaustiv, acolo unde e posibil) de oferte, produse, servicii de interes major. Deci credite, case, maşini, vacanţe şi orice altceva ne mai trece prin gând. O unealtă de comparaţie şi aplicare online care să fie updatată la zi. Asta ne propunem, şi perspectivele sunt promiţătoare.

Totodată, construim o reţea de site-uri pe care să rulăm reclamă pentru campaniile respective, şi elementul de noutate care cred eu că va avea succes remarcabil pe piaţă este plata la succes. Atât pentru publisherii care pun bannerele pe site-urile lor, cât şi pentru advertiserii care plătesc în mare parte doar rezultatele palpabile ale campaniei. Ne dorim ca în cel mai scurt timp să includem şi un număr considerabil de bloguri în reţea, pe lângă cele câteva sute de site-uri în care avem acces în acest moment.

Dar despre toate astea, într-un episod următor.

Până una-alta, pot să vă dau link-urile către câteva din landing page-urile campaniilor noastre. Nu de-alta, dar poate e cineva interesat!

Vacanţă în Rodos prin Travel House

Puteţi naviga pe hartă pentru a vedea locaţia exactă a hotelurilor, aveţi mai multe detalii, o mini galerie foto şi un formular de rezervare la îndemână în dreptul fiecărui hotel, şi puteţi sorta oferta de hoteluri după staţiune, număr de stele sau preţul pe perioada selectată.

Mult Javascript asincron pentru o navigare cât mai la îndemână.

Credite pentru companii de la Volksbank

Finanţarea companiilor n-a fost niciodată apanajul mediului online… până acum. Aplicarea la produsele oferite de Volksbank pentru IMM-uri se face gradual, pe paşi, pe parcursul cărora eşti asistat de către consilierii noştri.

Design selecţionat în câteva galerii CSS, Javascript asincron şi satisfacţia vizitatorilor garantată.

Credite pentru persoane fizice de la Alpha Bank

Printre primele landing page-uri la care am lucrat şi eu, are design şi funcţionalităţi standard, şi oferă produsele standard pentru persoane fizice în domeniul creditelor online. Puteţi calcula atât suma maximă pe care banca v-o poate acorda ţinând cont de venitul lunar şi alte cheltuieli, cât şi rata lunară exactă pentru credite pe anumite perioade.

Venus Residence - Complex rezidenţial în Otopeni prin RE/MAX Invest

O ofertă imobiliară interesantă, Venus e un complex de apartamente cu finisaje de lux, dar la preţuri accesibile, aflat în Otopeni, adică aproape de birou şi de Braşov. Proiectul e în dezvoltare, dar aveţi la dispoziţie un antecontract, o prezentare şi câteva fotografii ilustrative.

Iar nu pot dormi, iar am avut un proiect de finisat (da, sunt perfecţionist, şi n-am planuri să plec din oraş de Paşte, deci ieri azi dorm toată ziua). Însă am dat peste ceva care m-a făcut să nu simt că e 6 dimineaţa după o zi plină.

DennaJones.com

Nu ştiu dacă aveţi feed-ul lui Jon Tan în reader, dar dacă aveţi tangenţe cu Web-ul, aţi face bine să-l băgaţi.

Dacă v-aţi surprins vreodată gândindu-vă ce hal de timp pierdut mai sunt şi serviciile gen Twitter, Flickr, Tumblr, Ma.gnolia, Technorati sau altele, ei bine, e momentul să vă corectaţi opinia. Tan şi Gibbins au produs poate primul site construit în jurul prezenţei online a unei persoane, şi nu menit s-o înlocuiască. DennaJones.com e printre primele site-uri care foloseşte eficient întregul trend Web2.0 pentru a produce şi integra dinamic orice fel de conţinut e nevoie într-un website personal.

Citind articolul în care Tan descrie site-ul, şi dând 2-3 click-uri prin site, am avut revelaţie după revelaţie. Şi chiar dacă nu e perfect, site-ul se apropie de definiţia din dicţionar mai mult decât multe altele pe care le-am văzut în ultima vreme. Şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt - am ocazia să văd multe. Plecând de la majoritatea serviciilor relevante pentru definirea unei personalităţi strict online a artistei Denna Jones, Tan şi Gibbins aproape că n-au uitat nici un detaliu - design inspirat, semi-lichid, tipografie modernă, URL-uri care chiar spun ceva, progressive enhancement pentru JavaScript, cod HTML şi CSS valid şi accesibil, folosirea de Microformats, şi o întreagă panoplie de resurse utile pentru accesibilitate.

Magazinosaurus… what?

Şi pentru că suntem o lume a contrastelor, şi schimbările ne definesc fundamental existenţa, vreau să vă duc din extaz în agonie. Sau mai degrabă din revelaţie într-o realitate în care ne-am obişnuit să fim pasivi.

Aşa cum Tudor o spune foarte inspirat, România e plină e programatori de duminică în ale căror site-uri apar titluri de genul “cel mai *introduceţi adjectiv de laudă aici* site/aplicaţie de pe piaţă”.

Stimabilul Sârbu, omul din spatele unei platforme de magazin online care beneficiază de securitatea şi integritatea unei curve de regiment, se erijează în expert de securitate, audităndu-şi propriul produs şi - atenţie! - găsind chiar câteva găuri. Nu spui de care.

Mai departe, tot el se atacă de parcă i-ar fi omorâtă singura sursă de venit şi începe disculpe lacrimogene şi atacuri primitive împotriva celui care ia arătat că lucrurile stau dezastruos de prost. În loc să-i cumpere un whiskey şi să-l întrebe de sănătate.

În mod cert însă, spre disperarea noastră a tuturor, domnul Lucian Sârbu nu e nici pe departe cel mai potrivit exemplu pentru stereotipul românesc al “programatorului de elită” care nu ştie să pună strip_tags() şi htmlentities() într-un amărât de formular, şi face greşeala asta pe toate site-urile care rulează pe “faimoasa” lui platformă.

Am impresia că dacă apelam la nişte băieţi din Regie se rezolva mai cu stil.

Digital RSS feed cutouts that is.

Aşadar, pe scurt:

• Radu Ceucă îşi lansează noua temă de blog, una originală şi foarte îndrăzneaţă. Cum ne-a obişnuit.
• Filip ne spune cum stă de fapt treaba cu amenzile de parcare şi de ce nu merită să le plăteşti dacă plănuieşti să-ţi iei maşină în viitorul apropiat! Foarte interesant.
• După un post foarte amuzant despre închirierea unei terase pentru sniperii terorişti, în apropierea Casei Poporului, TVR-ul transformă totul într-o ştire gălăgioasă şi penibilă. Via Viorel Cojocaru.
• Oamenii încă nu îşi dau seama de ce există atitudini beligerante la adresa câinilor vagabonzi şi a altor… astfel de evenimente. Îmi amintesc de post-uri de-ale lui VisUrât în care erau o groază de activişti care făceau gălăgie şi ameninţau cu procese şi invective dezumanizante. Penibil şi dureros. Mai ales dacă-ţi lipsesc bucăţi de carne, desprinse cu delicateţe de un căţeluş cu ochii roşii si băluţe la gură.
• Andrei ne spune cum putem câştiga milionul de dolari dintr-o idee bună.
• Ştiaţi că există “Şcoala Voiculescu” care oferă cursuri gratuite de leadership? Mersi, Mihai!
• Femeile cu atitudine şi-o asumă ca atare şi ne trag de urechi (termenul e “they go guerilla on us“) că le catalogăm. A fi femeie cu atitudine e o catalogare în sine, sau ţine doar de judecăţile de valoare?
• Alin dă sfoară în ţară pentru RoTweetMeet - prima întâlnire a utilizatorilor de Twitter. Eu stau şi mă întreb un lucru - pe lângă faptul că sunt cam aceiaşi oameni de la toate întâlnirile de felul ăsta din ultima vreme (adopterii Twitter-ului în general au un background online solid, deci se ştiu între ei cât de cât), dacă mai apar şi oameni în plus, ce-au ei în comun în afară de simplul fapt că folosesc acelaşi serviciu?

În rest… probleme mai grave sau mai digerabile în jurul meu, un început de gripă, multe fotografii (aveţi grijă, spamez flickr-ul curând) şi grid layout design.

Nu pot să mai spun decât că abia aştept săptămâna viitoare… din motive foarte bine întemeiate.

…încet, dar sigur.

Cu câteva minute în urmă, în timp ce scriam articolul despre lucrurile care m-au dat pe spate astăzi, am încercat să caut pe Google “Washington Post”. M-am lovit de ce vedeţi în screenshot-ul de mai jos.

Pe lângă extinderea acoperirii facilităţii de Inner Links, Google experimentează o nouă metodă de uşurare a căutărilor pe site-uri relevante. Tastând numele unui site pe care Google îl crede important, se poate da search printr-un searchbox direct în interiorul site-ului, imediat sub listarea site-ului în rezultate.

Se pare că se numeşte Navquery Searchbox.

Facilitatea asta fluidizează navigarea, şi dacă extrapolăm, sunt convins că se pot găsi utilităţi în plus acestui searchbox inline.

Eu, ca şi mulţi alţii, aştept butonul de “report website as spam“.

Later edit:
De la Ştef, ştirea oficială de la Google - “search within a site”.

Mică istorie

Din 1991, de la primul 286, tata, care e programator de meserie, mi-a băgat în cap că a şti să foloseşti calculatorul e o chestie, şi a şti să-l programezi e cu totul altceva. Un programator e superior unui utilizator obişnuit tocmai pentru că-i controlează uneltele în toate aspectele.

Şi din 1991 până în liceu, nu prea am vrut să-l ascult. Deşi am programat în Basic pe HC-uri din clasa a doua, la “clubul copiilor şi elevilor”, şi am întâlnit nişte oameni mişto cu care încă sunt prieten acolo… Deşi m-am jucat cu premii pe la olimpiada de informatică şi pe la diverse tabere… Cred că în clasa a noua a început de fapt episodul “programare”. Până atunci m-am jucat în draci (nu, nu doar pe calculator, deşi faptul că am toate Level-urile şi XTremPC-urile de la numărul unu ar trebui să spună ceva despre asta).

Deci, pot spune că am o slăbiciune pentru programare. Destul de mare încât să nu mă satur în şapte ani. Pentru mulţi din cei care mă cunosc, asta ar fi o dovadă clară că-mi place cu adevărat.

Problema mea dintotdeauna însă e faptul că nu pot să mă limitez. Şi pe lângă pasiunea pentru aspectele funcţionale şi pragmatice ale programării, în care am prieteni buni care se pricep poate mai mult decât mine, am şi o pasiune pentru artele vizuale. Pentru estetică. Deci pentru ce ţine de imagine, de stil, de aspect. Iubesc fotografia, chiar dacă am spus lucrul ăsta deja de prea multe ori ca să mai surprind pe cineva (plus că e şi foarte “trendy” să fii fotograf sau să-ţi placă fotografia, odată cu accesul mult mai facil la “instrumentul muncii”), dar iubesc şi stilul tipografic aplicat în design.

Continue Reading »