* You are viewing the archive for the ‘Development’ Category
De când aprofundez probleme de webforms şi încerc să evit gafele făcute de alţii (inventând la rândul meu altele), m-am întâlnit cu o dilemă.
A făcut cineva vreun studiu despre ce ordine a câmpurilor e optimă în România, astăzi? Any educated guesses?
Din 1991, de la primul 286, tata, care e programator de meserie, mi-a băgat în cap că a şti să foloseşti calculatorul e o chestie, şi a şti să-l programezi e cu totul altceva. Un programator e superior unui utilizator obişnuit tocmai pentru că-i controlează uneltele în toate aspectele.
Şi din 1991 până în liceu, nu prea am vrut să-l ascult. Deşi am programat în Basic pe HC-uri din clasa a doua, la “clubul copiilor şi elevilor”, şi am întâlnit nişte oameni mişto cu care încă sunt prieten acolo… Deşi m-am jucat cu premii pe la olimpiada de informatică şi pe la diverse tabere… Cred că în clasa a noua a început de fapt episodul “programare”. Până atunci m-am jucat în draci (nu, nu doar pe calculator, deşi faptul că am toate Level-urile şi XTremPC-urile de la numărul unu ar trebui să spună ceva despre asta).
Deci, pot spune că am o slăbiciune pentru programare. Destul de mare încât să nu mă satur în şapte ani. Pentru mulţi din cei care mă cunosc, asta ar fi o dovadă clară că-mi place cu adevărat.
Problema mea dintotdeauna însă e faptul că nu pot să mă limitez. Şi pe lângă pasiunea pentru aspectele funcţionale şi pragmatice ale programării, în care am prieteni buni care se pricep poate mai mult decât mine, am şi o pasiune pentru artele vizuale. Pentru estetică. Deci pentru ce ţine de imagine, de stil, de aspect. Iubesc fotografia, chiar dacă am spus lucrul ăsta deja de prea multe ori ca să mai surprind pe cineva (plus că e şi foarte “trendy” să fii fotograf sau să-ţi placă fotografia, odată cu accesul mult mai facil la “instrumentul muncii”), dar iubesc şi stilul tipografic aplicat în design.
All you type lovers out there…
Something’s brewing just for you!
I’ll keep you posted.
Se face că acum câteva luni aflam împreună cu ceilalţi participanţi ai conferinţei Wurbe2, de la Andrei Maxim că Microsoft dezvoltă Information Cards ca alternativă de autentificare personală, şi că această tehnologie are în spate un security token care e technology agnostic (OpenID, Kerberos, certifcate, etc). În această arie, lucrurile păreau că se mişcă în direcţia potrivită.
E rândul Yahoo să dea un vot de încredere metodei, şi ieri, pe 17 ianuarie 2008, adoptă OpenID 2.0 ca framework ce asigură autentificarea pe alte site-uri care suportă această tehnologie, folosind datele stocate şi certificate de ei. Cu alte cuvinte, îţi faci cont la ei, şi poţi accesa pe lângă serviciile lor (e.g. Flickr), orice alt website care foloseşte OpenID ca tehnologie de autentificare.
Mai jos e o selecţie pur subiectivă.
Nu vă aşteptaţi să pun clipuri sau link-uri către clipuri în fiecare zi. Nu asta vreau să fac din blogul ăsta…
Web-ul e viu. Truism sau nu, e un lucru de care mulţi publisheri şi antreprenori uită.
Ce te face pe tine, ca first-time visitor al unui site, să dai al doilea click? Dar al treilea, al patrulea, şi aşa mai departe? E clar că evoluţia socială pe web a însemnat în primul rând uşurinţă în feedback, colaborare, conţinut liber. O comunitate în care îţi sunt interzise comentariile înainte să-ţi faci un cont şi să completezi astfel nişte date personale e, spune Arhi, o idee proastă. Continue Reading »
