Blogul lui Viorel

Teatrul ACT

Vreau să învăţ din nou să merg constant la teatru.

Vreau să simt din nou că încep să-l simt, să-l apropii, să-l ataşez mie însumi cumva, ca o extensie senzorială. Aşa cum simţeam acum un an sau doi.

De departe, cel mai bun din Bucureşti mi se pare Teatrul ACT. Deşi au existat iniţiative inedite şi ieşite din comun, ca teatrul în maşină sau în poduri de case, pentru audienţe selectate pe sprânceană (iniţiative de care am auzit prin prieteni de la arte în general), cel mai primitor şi mai puternic mi s-a părut ACT. Conexiunea pe care ţi-o creează cu actorii şi felul în care aceştia ştiu să profite de apropierea faţă de public prin implicare directă sau subtilităţi contextuale imposibil de redat “de departe” e extraordinară. Şi e greu de înţeles tot ce-am zis până acum până nu vezi o piesă bună acolo prima dată.

Şi ACT nu duce în nici un caz lipsă de piese bune. Vă spune asta un om care în precedentele două stagiuni a devorat tot ce-a avut ACT-ul de oferit în materie de piese de teatru (recunosc, event-urile muzicale şi de dezbatere nu m-au atras aşa tare). Sunt piese pe care le-am văzut de 3-4 ori, şi sunt convins că o să le mai revăd cândva, stagiunea asta. Spre exemplu, mi-au plăcut în mod deosebit 4:48 Psychosis de Sarah Kane (care nu mai rulează, din păcate), American Buffallo de David Mamet şi Ultima bandă a lui Krapp, de Samuel Beckett.
Continue Reading »

Azi se împlinesc două săptămâni de când D80-ul meu refuză să pornească, după ce-am făcut câteva fotografii pe frigul ăla de început de ninsoare pentru iniţiativa lui Cristi Manafu şi am intrat rapid cu ea de gât în casă, la căldură.
Continue Reading »

Despre iubire.

Continuăm seria celor mai bune fotografii “povestite”…

Dacă n-aţi observat deja, sub fiecare fotografie stă un player audio cu o melodie care să vă inducă în starea potrivită citirii descrierii. Eu însumi le aleg din playlist şi scriu ce vedeţi mai jos inspirându-mă după ele.

(Partea proastă e că stau după Trilulilu să le prelucreze, şi nu dau submit imediat ce scriu. Sper să-şi îmbunătăţească stimabilii sistemul şi implicit aspectul ăsta, chiar fac treabă bună overall…)

Do enjoy!

Continue Reading »

…sunt cele pe care le simţi, nu pe care le vezi.

Am să încep o mică serie cu cele mai bune fotografii pe care am avut norocul să le fac de-a lungul micilor mele experimente. Vor fi grupate după temă sau tehnică. Şi voi încerca să vă spun povestea fiecăreia.

Dacă n-aveţi răbdare, galeriile mele de flickr sau deviantART vă stau la dispoziţie, însă pe blog am să pun şi fotografii în premieră, pe care nu le-am expus nicăieri până acum.
Continue Reading »

Prima oară am vizitat Sibiul acum multă vreme, nu-mi mai amintesc mare lucru de atunci. Am fost foarte plăcut surprins de felul în care m-a făcut să mă simt, însă, atunci când am revenit în oraş prin noiembrie. Eram într-o mini-excursie de după un team building în adevăratul sens al cuvântului cu colegii de atunci de la new media.

Iată câteva fotografii care vorbesc de la sine:

Ciprian, fiind originar din Sibiu, a ştiut pe unde să ne ducă. Am rămas cu gândul că vreau să revăd Hermanstadt-ul cu prima ocazie.

Revenirea

Acea ocazie avea să vină mai devreme decât îmi doream, ca să fiu sincer. După discuţii care-au ţinut din August până spre jumătatea lui decembrie, şi după câţiva proprietari de vile şi prieteni care s-au sucit şi răzgândit, gaşca mea s-a cam “spart”, şi-am fost nevoiţi să găsim locaţii alternative de petrecere a Revelionului. Evident, mi-a revenit în minte Sibiul, şi după ce am încercat să găsesc alternative ceva mai facile (a se citi mai aproape de Bucureşti), am încercat să prind o ocazie de cazare în Sibiu. După încercări repetate, lipsite de succes, a dat norocul peste mine şi un prieten mi-a vândut un pont.

Şi iată-mă pe 29 decembrie în Sibiu.

Continue Reading »