Blogul lui Viorel

…sau mai bine zis 1000 de ore din timpul de lucru.

X3 Studios, una din cele mai prolifice, vizibile şi de succes agenţii online din România, lansează o iniţiativă de imagine care propune să aducă în faţă şi partea umană din toată industria asta. Şi anume, vor să dedice 1000 de ore din timpul de lucru pentru crearea sau îmbunătăţirea identităţii şi a prezenţei online a instituţiilor/organizaţiilor culturale, educative şi sociale, şi a afacerilor tinere (start-up) care nu dispun de fondurile necesare.

E o lecţie de curaj şi de angajament, e un exemplu demn de urmat şi, cu toate beneficiile sociale implicite, oamenii merită laudă. Şi - de ce nu? - chiar dacă au mai fost iniţiative similare (sporadice şi mai mult sau mai puţin de succes), poate că de acum încolo se vor înmulţi şi vom trece şi noi printr-o Renaştere a ideii de brand românesc promovat cum trebuie.

Pe lângă asta, iniţiative de genul ăsta, care sunt convins că vor avea finalitate substanţială, dau un exemplu despre ce înseamnă cu adevărat lucru bine făcut. Şi pun, indirect, bazele unor standarde publice de calitate pentru site-uri şi identităţi de brand, promovând profesionalismul şi mâna de lucru “scumpă”, cu rezultate pe măsură. Spun asta pentru că, din păcate, România încă nu e obişnuită cu sumele vehiculate în design şi prezenţă online, şi foarte mulţi încă preferă să dea 500 de euro unor începători care fac treabă de mântuială decât să investească 5000 sau 50000 în proiecte serioase, de viitor. Cu cât vor fi rezultatele evenimentului mai mediatizate, cu atât se va educa publicul mai bine.
Continue Reading »

Astăzi am întâlnit un CEO de multinațională, un tip foarte relaxat și deshis, cu planuri foarte mari și foarte îndrăznețe, schițate lejer, cu zâmbetul pe buze și cu o siguranță fantastică. Poate că dacă mi se povesteau de către altcineva, nu aș fi crezut că există posibilitatea unor asemenea planuri în România astăzi, însă intrând în contact direct cu el, am realizat că suntem la începutul unei noi ere, din mai multe puncte de vedere.

Cel mai important, lumea începe să vadă potențialul enorm al web-ului ca pe o piață viabilă de desfacere pentru niște produse care în mod tradițional erau tratate cu totul altfel. Am văzut că Pământul se poate învârti în jurul ideilor creative și inovatoare, și sunt toate șansele ca experiența asta să-mi schimbe părerea despre companiile mari în general. Atitudinea scorțoasă și de Capo di tutti capi a fost spulberată cu câteva “fuck that, we wanna change“-uri care au sunat ca Mozart în urechile mele și ale oamenilor care stăteau la masa respectivă.

Și dacă începe să se poată și în domenii ostile, dedicate tradițional offline-ului (așa cum am apucat să văd până acum)… Dacă ariile care au oarece legătură cu online-ul se ancorează cu toate forțele în el… Și dacă se mai găsesc oameni vizionari în poziții de conducere prin multinaționale (așa cum m-am convins acum)…

Ei bine, lucrurile ar putea lua în sfârșit amploare și li se poate imprima o anumită aură în online-ul românesc.

Așteptați-vă la lucruri frumoase și atractive, printre care un eventual blog corporate scris de la cel mai înalt nivel… în viitorul apropiat!

“To be the best, you have to be the first one to do something. If you play your cards right, being the first means being a winner.“

În probabil cel mai incendiar show făcut în România până acum (concurând și depășind Rolling Stones la majoritatea capitolelor), Metallica a rupt tot. Probabil că a ajutat și faptul că am stat la 5m de scenă, însă oricum se vedea că atmosfera era demențială pe tot Cotroceniul. Miile de fani adunați în jurul scenei și în peluze au ținut probabil cel mai puternic recital de aplauze, urlete și cântece pe care l-am auzit până acum, delirul a fost maxim de la cap până la coadă, cu mici pauze de recuperat respirația. Partea foarte tare era că și componenții trupei se arătau încântați de apropierea publicului și se distrau și ei de minune.

Acum mulți ani, când abia-i descoperisem și ascultam aproape numai Metallica îmi spuneam că după ce-i văd live, o să pot muri fericit. Acum mai rămâne un singur lucru de făcut. Serios vorbind, chiar a fost un show de zile mari. Eram înconjurat de oameni care săreau ca nebunii pe fiecare melodie mai ritmată și cântau din toți plămânii, îngânând versurile lui Hetfield sau chitara lui Hammet. Toți, absolut toți știau versurile, și parcă erau o melasă neagră de capete pletoase și chelioase, unite parcă fără voia lor ca într-o mare de murmure, electrizați de chitări și tobe, luminați de show-ul excelent al regizorilor de pe ecranele din spate. Ploaia n-a făcut altceva decât să strângă și mai tare rândurile, să aducă și mai aproape trăirile și să imprime un impuls comun întregii mulțimi. Și ce dacă a plouat torențial pe alocuri? Show-ul și trupa au meritat toate Paracetamoalele și ceaiurile calde de astăzi!

Eu încă am cinci bilete pentru mâine în Bulgaria. De mers nu mai pot merge, și chiar aș vrea să le dau cuiva care vrea să meargă mâine până la Sofia să-i (re)vadă pe Metallica! Mail-ul și ID-ul de Y!m sunt în about.

Așa cum spuneam, n-am apucat să fac fotografii cu aparatul meu, ci cu un compact împrumutat de la fratele Radu, cu care am și mers la concert. Nu vă așteptați la minuni - pentru cei care n-au fost, fotografiile și filmele s-ar putea să nu însemne nimic. Dar pentru ceilalți, sunt niște amintiri foarte frumoase, care surprind o foarte mică parte din atmosfera de acolo.

Continue Reading »

Așadar…

Cum ne schimbăm? Știe cineva?

Iar nu pot dormi, iar am avut un proiect de finisat (da, sunt perfecţionist, şi n-am planuri să plec din oraş de Paşte, deci ieri azi dorm toată ziua). Însă am dat peste ceva care m-a făcut să nu simt că e 6 dimineaţa după o zi plină.

DennaJones.com

Nu ştiu dacă aveţi feed-ul lui Jon Tan în reader, dar dacă aveţi tangenţe cu Web-ul, aţi face bine să-l băgaţi.

Dacă v-aţi surprins vreodată gândindu-vă ce hal de timp pierdut mai sunt şi serviciile gen Twitter, Flickr, Tumblr, Ma.gnolia, Technorati sau altele, ei bine, e momentul să vă corectaţi opinia. Tan şi Gibbins au produs poate primul site construit în jurul prezenţei online a unei persoane, şi nu menit s-o înlocuiască. DennaJones.com e printre primele site-uri care foloseşte eficient întregul trend Web2.0 pentru a produce şi integra dinamic orice fel de conţinut e nevoie într-un website personal.

Citind articolul în care Tan descrie site-ul, şi dând 2-3 click-uri prin site, am avut revelaţie după revelaţie. Şi chiar dacă nu e perfect, site-ul se apropie de definiţia din dicţionar mai mult decât multe altele pe care le-am văzut în ultima vreme. Şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt - am ocazia să văd multe. Plecând de la majoritatea serviciilor relevante pentru definirea unei personalităţi strict online a artistei Denna Jones, Tan şi Gibbins aproape că n-au uitat nici un detaliu - design inspirat, semi-lichid, tipografie modernă, URL-uri care chiar spun ceva, progressive enhancement pentru JavaScript, cod HTML şi CSS valid şi accesibil, folosirea de Microformats, şi o întreagă panoplie de resurse utile pentru accesibilitate.

Magazinosaurus… what?

Şi pentru că suntem o lume a contrastelor, şi schimbările ne definesc fundamental existenţa, vreau să vă duc din extaz în agonie. Sau mai degrabă din revelaţie într-o realitate în care ne-am obişnuit să fim pasivi.

Aşa cum Tudor o spune foarte inspirat, România e plină e programatori de duminică în ale căror site-uri apar titluri de genul “cel mai *introduceţi adjectiv de laudă aici* site/aplicaţie de pe piaţă”.

Stimabilul Sârbu, omul din spatele unei platforme de magazin online care beneficiază de securitatea şi integritatea unei curve de regiment, se erijează în expert de securitate, audităndu-şi propriul produs şi - atenţie! - găsind chiar câteva găuri. Nu spui de care.

Mai departe, tot el se atacă de parcă i-ar fi omorâtă singura sursă de venit şi începe disculpe lacrimogene şi atacuri primitive împotriva celui care ia arătat că lucrurile stau dezastruos de prost. În loc să-i cumpere un whiskey şi să-l întrebe de sănătate.

În mod cert însă, spre disperarea noastră a tuturor, domnul Lucian Sârbu nu e nici pe departe cel mai potrivit exemplu pentru stereotipul românesc al “programatorului de elită” care nu ştie să pună strip_tags() şi htmlentities() într-un amărât de formular, şi face greşeala asta pe toate site-urile care rulează pe “faimoasa” lui platformă.

Am impresia că dacă apelam la nişte băieţi din Regie se rezolva mai cu stil.

Premise

Îmi amintesc din cele câteva tratate filosofice şi psihologice pe care le-am răsfoit pe vremea când aveam prea mult timp pentru citit că există lucruri care motivează şi lucruri care te luminează în privinţa universului înconjurător. Este evident şi la îndemâna oricui - chiar şi a mea - să perceapă ideea că găsirea locului pe care îl ocupi tu în spaţiu şi în timp, nişte coordonate minimale care să-ţi motiveze sau susţină existenţa, reuşesc să-ţi imprime o înţelegere mai bună atât a ta (nosce te ipsum anyone?) cât şi a lucrurilor din jur şi a modalităţii de abordare a acestora.

Cioran spunea că dacă pur şi simplu reuşeşti să dai un nume demonilor din tine, ei încep să devină suportabili. Dacă dobândeşti acea claritate şi acea putere de conştientizare a lucrurilor care te agonizează, agonia în sine devine un simplu exerciţiu de răbdare, şi îşi pierde mult din aciditatea care degradează spiritul.
Continue Reading »

Totul ar trebui să meargă înainte.

Şi trăim într-o ţară în care nişte realităţi alarmante par joacă de copil, nişte adevăruri şi strategii absolut fantastice ne scapă printre degete şi în general sentimentul e de deşertăciune şi plafonare frustrantă.

Îmi rup din timpul de somn (pe care oricum nu cred c-aş putea să-l monetizez prea bine acum, surescitat fiind de tot felul de discuţii, atitudini, culori, sunete, trăsături, mesaje subliminale, impresii, datorii, iridiscenţe incisive, vise, visuri şi planuri) fiindcă vreau să vă arăt ceva.

Voi vă daţi seama cât ar avea sistemul românesc de sănătate de câştigat de pe urma sfaturilor unor… africani?

Şi vă imaginaţi la ce nivel s-a ajuns cu schimbul de informaţii digitale, încât invenţiile şi adaptările ingenioase îşi găsesc utilizări aproape instantaneu, cu ajutorul Internetului?

We’re living a brave new world. One we’re about to kill…