Despre maşini
Sunt în căutare de maşină. Până la sfârşitul anului, aş vrea să mă hotărăsc şi să-mi cumpăr ceva.
În mare parte, maşina o să fie folosită pentru ieşiri din Bucureşti. În oraş în general mă descurc suficient de bine cu metroul, şi în perioada în care aveam maşină (am dat-o între timp) mai mult mă enervam că stau pe loc decât să conduc efectiv.
Plus că-mi place să conduc noaptea, şi probabil că şi pentru asta o voi folosi destul de des.
Evident, fiecare individ are câteva maşini pe care de fiecare dată când le vede zâmbeşte visător şi se imaginează la volanul lor. Weekend-ul ăsta tocmai s-a “schimbat clasamentul” pentru mine.
Când mergi constant cu 240-260 la oră, când iei curbele din serpentine cu de trei ori viteza recomandată, când depăşeşti instantaneu orice merge sub 160, când ai sub tine 510 cai putere în 12 cilindri, când îţi reglezi scaunele pentru poziţia perfectă a capului, umerilor şi şoldurilor, când scaunele se adaptează la curbe şi te păstrează în aceeaşi poziţie, nemişcat, când tracţiunea integrală te face să te simţi stăpân pe tot ce se întâmplă cu maşina, când ai aderenţă şi control mai bune decât la majoritatea 4×4-urilor moderne, când gropile abia se simt datorită suspensiilor cu perne de aer, când maşina frânează automat când sesizează că intri în coliziune sau te avertizează sonor când simte că nu ţii bine direcţia, când simţi că nu e nici o diferenţă de acceleraţie şi putere dintre cutia automată şi manuală, când ai tot confortul interior posibil pentru o maşină sub 250 de mii de euro la jumătate de preţ, şi mai ales când e prima dată când mergi cu ceva din clasa asta, se schimbă uşor optica pentru maşinile pe care le considerai “de vis”.
Mercedes S Classe e o operă de artă pe care o voi avea. Nu ştiu când, dar se va întâmpla. 
Până atunci, maşinile luate de apropiaţii mei arată şi se simt destul de în regulă, şi sunt ceva mai în conformitate cu puterea mea financiară pentru moment. N-aş refuza în nici un caz un Seat Leon, un Honda Civic, Volkswagen Golf sau Alfa Romeo 147.
La mine unul se manifestă un fenomen foarte interesant şi de care uit de fiecare dată când am nevoie de el.
