Blogul lui Viorel

După o noapte nedormită, lucrurile pot fi deja privite în cu totul altă lumină.

După trei, totul devine fundamental altceva.

M-am decis să vă scriu despre lucruri ieşite din comun, să spun ce se spune rar sau deloc, să ating feţe nevăzute sau obscure ale unor realităţi cu care intru des în contact. Şi pentru asta, cred că va trebui să mă abţin de la cotidian, şi să mă gândesc de două ori înainte de a încerca să scriu zilnic sau cu o constanţă hotărâtă. Ştiu la fel de bine ca orice blogger care a citit câte ceva despre asta că dacă nu scrii constant, cititorii devin reticenţi în consumarea conţinutului fiindcă dai impresia fie de inconsecvenţă, fie că digeri prea apăsat şi filtrezi prea personal lucrurile pe care le spui, fie că îţi pasă prea puţin despre ce le scrii. Ori niciuna din ipotezele astea nu e validă.

Cu toate astea, prefer să ştiu că blogul meu are 100 de posturi pe an, care reuşesc să spună o poveste, decât 600 care n-au decât rol de constatare sau de judecată de valoare fără prea mari explicaţii.

De aici se poate subînţelege, aşadar, faptul că prefer să scriu despre “mondenităţi” care au sau vor avea cu adevărat un impact serios asupra noastră, a tuturor.

Exemple

Spre exemplu, n-o să vă povestesc în fiecare zi că am terminat Crysis şi e destul de mişto.

Sau că hobby-ul scumpului nostru primar nu mai e geometria bordurilor din tranşeele străzile bucureştene, ci cum să schimbe mai repede (cât timp mai are mandat) toţi stâlpii de iluminat, al căror unic furnizor e Luxten.

Sau n-o să vă menţionez de faptul că ţinem morţiş să facem lucruri prin care ne demonstrăm (pe lângă lipsa de originalitate) capacitatea de a profita de alţii. De parcă episoadele eBay n-au fost şi nu sunt de ajuns…

Sau n-o să vă spun că site-ul ăsta de căcat a avut parte de atenţia unor băieţi deştepţi care au pus la punct un cheating tool.

Sau că oamenii mor pe capete fiindcă n-avem salvări şi trafic şi dracu’ mai ştie ce.

Sau că există agenţii de publicitate unde lumea se distrează foarte foarte mişto.

Sau că femeile, aceste fiinţe adorabile despre care vom vorbi în curând, au un mod mai special de a interpreta şi de a potenţa discuţiile la telefon.

N-o să vă vorbesc despre asta… decât foarte rar. Atunci când merită.

Revenind…

Gândind în perspectivă, noua versiune de HTML (şi anume 5) mi se pare ceva care merită explorat. Maturitatea e greu de atins, dar discuţiile sunt interesante. Limbajele formale sunt fără îndoială baza interacţiunii universale între dispozitivele moderne şi viitoare, şi sunt foarte curios ce-o să iasă, dacă or să ajungă stimabilii la un acord în cele din urmă. Aşteptăm şi CSS3, cândva, mileniul ăsta.

Tot în perspectivă, îmbătrânim frumos doar dacă rămânem mereu curioşi.
Nu curioşi ca Jeleasca, curioşi în sensul bun al cuvântului, aşa cum explică Seth Godin într-un interviu.

Concluzie Continue Reading »

…dar în primul rând despre oameni.

Pot să spun că urmăresc online câţiva oameni cu mult interes. Pe unii din simplă curiozitate, pe alţii din interes profesional sau personal, iar pe alţii din plăcerea pe care mi-o fac atunci când îi citesc. În ultima categorie intră şi unul din cei mai de succes bloggeri români de azi, pe care l-am citit prima oară în septembrie 2006 (şi am râs în hohote, şi eu şi toţi prietenii care-au citit respectiva însemnare şi nu numai), atunci când şi-a adus omagiile lucrului straşnic, făcut de mână şi astfel a făcut o întreagă scară de bloc fericită, chiar dacă doar pe moment. Pentru cei dintre voi care n-aţi citit însemnarea de mai sus, nu mai e nevoie să spun că e o recomandare călduroasă…

Cine?

Există un gen de oameni care se afirmă şi spre care te întorci de fiecare dată când îţi aminteşte ceva de vreun detaliu caracteristic lor. De obicei, popularitatea lor se bazează pe lucruri palpabile, pe propria muncă sau pe propriile trăsături, e ceva veritabil, calitate din ce în ce mai rară azi.

Scrie mult, scrie bine, şi chiar dacă sunt momente în care nu sunt de acord cu ce spune, îi respect punctul de vedere. Deşi am schimbat diverse moduri de revizuire a site-urilor şi oamenilor care mă interesează (de la url-ul salvat în txt, stilul ‘97, trecând prin bookmark-uri în browser şi ajungând la readere RSS şi social bookmarking), am observat că de fiecare dată se află printre primii adăugaţi, pe lângă câţiva prieteni apropiaţi şi colegi de breaslă mai experimentaţi.
Continue Reading »