Blogul lui Viorel

Iar nu pot dormi, iar am avut un proiect de finisat (da, sunt perfecţionist, şi n-am planuri să plec din oraş de Paşte, deci ieri azi dorm toată ziua). Însă am dat peste ceva care m-a făcut să nu simt că e 6 dimineaţa după o zi plină.

DennaJones.com

Nu ştiu dacă aveţi feed-ul lui Jon Tan în reader, dar dacă aveţi tangenţe cu Web-ul, aţi face bine să-l băgaţi.

Dacă v-aţi surprins vreodată gândindu-vă ce hal de timp pierdut mai sunt şi serviciile gen Twitter, Flickr, Tumblr, Ma.gnolia, Technorati sau altele, ei bine, e momentul să vă corectaţi opinia. Tan şi Gibbins au produs poate primul site construit în jurul prezenţei online a unei persoane, şi nu menit s-o înlocuiască. DennaJones.com e printre primele site-uri care foloseşte eficient întregul trend Web2.0 pentru a produce şi integra dinamic orice fel de conţinut e nevoie într-un website personal.

Citind articolul în care Tan descrie site-ul, şi dând 2-3 click-uri prin site, am avut revelaţie după revelaţie. Şi chiar dacă nu e perfect, site-ul se apropie de definiţia din dicţionar mai mult decât multe altele pe care le-am văzut în ultima vreme. Şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt - am ocazia să văd multe. Plecând de la majoritatea serviciilor relevante pentru definirea unei personalităţi strict online a artistei Denna Jones, Tan şi Gibbins aproape că n-au uitat nici un detaliu - design inspirat, semi-lichid, tipografie modernă, URL-uri care chiar spun ceva, progressive enhancement pentru JavaScript, cod HTML şi CSS valid şi accesibil, folosirea de Microformats, şi o întreagă panoplie de resurse utile pentru accesibilitate.

Magazinosaurus… what?

Şi pentru că suntem o lume a contrastelor, şi schimbările ne definesc fundamental existenţa, vreau să vă duc din extaz în agonie. Sau mai degrabă din revelaţie într-o realitate în care ne-am obişnuit să fim pasivi.

Aşa cum Tudor o spune foarte inspirat, România e plină e programatori de duminică în ale căror site-uri apar titluri de genul “cel mai *introduceţi adjectiv de laudă aici* site/aplicaţie de pe piaţă”.

Stimabilul Sârbu, omul din spatele unei platforme de magazin online care beneficiază de securitatea şi integritatea unei curve de regiment, se erijează în expert de securitate, audităndu-şi propriul produs şi - atenţie! - găsind chiar câteva găuri. Nu spui de care.

Mai departe, tot el se atacă de parcă i-ar fi omorâtă singura sursă de venit şi începe disculpe lacrimogene şi atacuri primitive împotriva celui care ia arătat că lucrurile stau dezastruos de prost. În loc să-i cumpere un whiskey şi să-l întrebe de sănătate.

În mod cert însă, spre disperarea noastră a tuturor, domnul Lucian Sârbu nu e nici pe departe cel mai potrivit exemplu pentru stereotipul românesc al “programatorului de elită” care nu ştie să pună strip_tags() şi htmlentities() într-un amărât de formular, şi face greşeala asta pe toate site-urile care rulează pe “faimoasa” lui platformă.

Am impresia că dacă apelam la nişte băieţi din Regie se rezolva mai cu stil.

Totul ar trebui să meargă înainte.

Şi trăim într-o ţară în care nişte realităţi alarmante par joacă de copil, nişte adevăruri şi strategii absolut fantastice ne scapă printre degete şi în general sentimentul e de deşertăciune şi plafonare frustrantă.

Îmi rup din timpul de somn (pe care oricum nu cred c-aş putea să-l monetizez prea bine acum, surescitat fiind de tot felul de discuţii, atitudini, culori, sunete, trăsături, mesaje subliminale, impresii, datorii, iridiscenţe incisive, vise, visuri şi planuri) fiindcă vreau să vă arăt ceva.

Voi vă daţi seama cât ar avea sistemul românesc de sănătate de câştigat de pe urma sfaturilor unor… africani?

Şi vă imaginaţi la ce nivel s-a ajuns cu schimbul de informaţii digitale, încât invenţiile şi adaptările ingenioase îşi găsesc utilizări aproape instantaneu, cu ajutorul Internetului?

We’re living a brave new world. One we’re about to kill…

Sunt în căutare de maşină. Până la sfârşitul anului, aş vrea să mă hotărăsc şi să-mi cumpăr ceva.

În mare parte, maşina o să fie folosită pentru ieşiri din Bucureşti. În oraş în general mă descurc suficient de bine cu metroul, şi în perioada în care aveam maşină (am dat-o între timp) mai mult mă enervam că stau pe loc decât să conduc efectiv.

Plus că-mi place să conduc noaptea, şi probabil că şi pentru asta o voi folosi destul de des.

Evident, fiecare individ are câteva maşini pe care de fiecare dată când le vede zâmbeşte visător şi se imaginează la volanul lor. Weekend-ul ăsta tocmai s-a “schimbat clasamentul” pentru mine.

Când mergi constant cu 240-260 la oră, când iei curbele din serpentine cu de trei ori viteza recomandată, când depăşeşti instantaneu orice merge sub 160, când ai sub tine 510 cai putere în 12 cilindri, când îţi reglezi scaunele pentru poziţia perfectă a capului, umerilor şi şoldurilor, când scaunele se adaptează la curbe şi te păstrează în aceeaşi poziţie, nemişcat, când tracţiunea integrală te face să te simţi stăpân pe tot ce se întâmplă cu maşina, când ai aderenţă şi control mai bune decât la majoritatea 4×4-urilor moderne, când gropile abia se simt datorită suspensiilor cu perne de aer, când maşina frânează automat când sesizează că intri în coliziune sau te avertizează sonor când simte că nu ţii bine direcţia, când simţi că nu e nici o diferenţă de acceleraţie şi putere dintre cutia automată şi manuală, când ai tot confortul interior posibil pentru o maşină sub 250 de mii de euro la jumătate de preţ, şi mai ales când e prima dată când mergi cu ceva din clasa asta, se schimbă uşor optica pentru maşinile pe care le considerai “de vis”.

Mercedes S Classe e o operă de artă pe care o voi avea. Nu ştiu când, dar se va întâmpla.

Până atunci, maşinile luate de apropiaţii mei arată şi se simt destul de în regulă, şi sunt ceva mai în conformitate cu puterea mea financiară pentru moment. N-aş refuza în nici un caz un Seat Leon, un Honda Civic, Volkswagen Golf sau Alfa Romeo 147.

Acum ceva vreme v-am mai povestit că sunt oameni pe care-i admir în blogosfera românească. Am vorbit în special despre unul din ei, şi anume despre VisUrât.

După ce a câştigat la un RoBlogFest la care nici nu şi-a dorit să participe, stimabilul a avut o iniţiativă superbă, şi anume a donat laptopul primit ca premiu unui copil care are nevoie de el, invitaţia la Kylie Minogue a dat-o unui fan înfocat, şi acum organizează două concursuri.

Prin primul, Sebastian stimulează blogosfera să producă nişte conţinut valoros, în stilul similar celui cu care a devenit el însuşi faimos, adică întâmplări comice din viaţa fiecărui blogger doritor să participe.

Cel de-al doilea concurs e mai simplu, tot ce trebuie să faceţi e să comentaţi pe blogul lui.

La ambele poate participa oricine.

Regulamentul oficial şi premiile pentru cele două concursuri le vedeţi chiar în articolul lui VisUrât.

Încă o dată, felicitări pentru iniţiativă şi mă bucur că mai există oameni în stare de aşa ceva!

Şi mă bucur că un mediu aşa eterogen ca Internetul românesc în general şi blogosfera în special încep să stea la baza unor relaţii foarte solide între oameni. Spre exemplu, Sebastian şi Denisa au devenit finii lui Arhi şi a nevestei sale.

Nu ştiu dacă se cunoşteau şi din alte medii, cert e că e o chestie mişto.

Nu prea mai pot să adaug mare lucru, în afară de adjectivul “fantastic“:

Neuroanatomist Jill Bolte Taylor had an opportunity few brain scientists would wish for: One morning, she realized she was having a massive stroke. As it happened — as she felt her brain functions slip away one by one, speech, movement, understanding — she studied and remembered every moment. This is a powerful story about how our brains define us and connect us to the world and to one another.

Enjoy!

Chris Anderson: Hey, couldn’t you be accused of playing God?

Craig Venter: Oh, we’re not playing!

Craig Venter e omul care a fost numit de Washington Post “fie cel mai vizionar oameni de ştiinţă ale acestei ere, fie cel mai nebun”, şi a fost selectat de Time Magazine ca unul din primii 100 cei mai influenţi oameni din lume.

Miza lui e modificarea codului genetic şi “viaţă sintetică”. Bacterii care să transforme bioxidul de carbon în etanol, deci combustibil de a patra generaţie. Noi medicamente şi vaccinuri. Multiplicarea exponenţială a volumului hranei disponibilă mondial. Purificarea apei în zone dificile.

Bonus:…
Continue Reading »