Blogul lui Viorel

…dar în primul rând despre oameni.

Pot să spun că urmăresc online câţiva oameni cu mult interes. Pe unii din simplă curiozitate, pe alţii din interes profesional sau personal, iar pe alţii din plăcerea pe care mi-o fac atunci când îi citesc. În ultima categorie intră şi unul din cei mai de succes bloggeri români de azi, pe care l-am citit prima oară în septembrie 2006 (şi am râs în hohote, şi eu şi toţi prietenii care-au citit respectiva însemnare şi nu numai), atunci când şi-a adus omagiile lucrului straşnic, făcut de mână şi astfel a făcut o întreagă scară de bloc fericită, chiar dacă doar pe moment. Pentru cei dintre voi care n-aţi citit însemnarea de mai sus, nu mai e nevoie să spun că e o recomandare călduroasă…

Cine?

Există un gen de oameni care se afirmă şi spre care te întorci de fiecare dată când îţi aminteşte ceva de vreun detaliu caracteristic lor. De obicei, popularitatea lor se bazează pe lucruri palpabile, pe propria muncă sau pe propriile trăsături, e ceva veritabil, calitate din ce în ce mai rară azi.

Scrie mult, scrie bine, şi chiar dacă sunt momente în care nu sunt de acord cu ce spune, îi respect punctul de vedere. Deşi am schimbat diverse moduri de revizuire a site-urilor şi oamenilor care mă interesează (de la url-ul salvat în txt, stilul ‘97, trecând prin bookmark-uri în browser şi ajungând la readere RSS şi social bookmarking), am observat că de fiecare dată se află printre primii adăugaţi, pe lângă câţiva prieteni apropiaţi şi colegi de breaslă mai experimentaţi.

Trebuie să spun din start că acesta nu este şi nu are cum să fie un post plătit. Mai în glumă, mai în serios, nu cred că m-ar convinge nimeni şi nimic să spun lucruri de genul ăsta despre un om fără să ştiu că-s reale şi probate. Şi habar n-am cât de relevantă poate fi părerea mea, dar după ce că aveam de mult în cap ideea asta, am citit toate lucrurile care s-au întâmplat azi şi m-am decis să fac un experiment.

De ce?

De ce îl respect pe VisUrât?

Pe lângă faptul că are talent în scriitură şi umor cu carul (fapt de care sper că aţi fost convinşi dacă nu de întreg blogul, măcar de articolul despre bunele relaţii între vecini de bloc), un flow constant şi teme diverse şi amuzante, are şi coaiele să spună lucrurilor pe nume.

Până la urmă asta e cea mai mare calitate a unui blogger, şi până la urmă omul care scrie un blog public pentru asta trebuie apreciat.

Cum?

E drept, sunt momente în care linia dintre subiectivism şi obiectivism e încălcată, dar cu toţii suntem oameni. E drept că se fac excese şi se exagerează, e drept că lucrurile pot lua foc într-un fel sau altul şi că limbajul devine licenţios, dar a spune ceva pe bune “is what it’s all about”.

Unul din cele mai controversate subiecte abordate ţine de “comunitatea de rromi” din Rromânia. De la scandalul Italia - Mailat şi până la ţiganca împuţită a lui Băsescu, VisUrât atinge o problemă delicată şi extrem de volatilă în realitatea curentă.

Se pare că tocmai pentru articolele în care a ales să-şi exprime liber şi fără voal punctul de vedere pe un blog personal i-au adus nişte scrisori călduroase de mulţumire.

Oricum, lăsând evenimentele mondene la o parte, pe blogul lui VisUrât sunt prezentate şi situaţii glorioase care ne fac cinste, în special culturii şi incoruptibilităţii valorilor morale. (urmăriţi postul ăsta, poate se lasă cu un reportaj incendiar mâine azi)

Unde?

Unul din cele mai noi subiecte e însă unul care ţine foarte mult de noi ca popor, şi de caracteristici intrinseci unei generaţii întregi poate. Toată lumea se pare că a auzit de Conquiztador - un joc online de “cultură generală“. Cel puţin statisticile de pe Trafic.ro aşa ne mint că e.

Joc în care apar neaşteptat de multe întrebări în ţigănească. Hopa! O avea legătură cu faptul că trustul MediaPro, care deţine jocul, e acelaşi care a făcut revelion ţigănesc, care a manelizat televizorul (pentru cine se uită) şi care promovează inepţii gen “inimădeţigan.ro”? Ei, pe naiba! Nu mai spune…

Tărăşenia merge mai departe, când tot VisUrât e ameninţat şi înjurat pe blog şi la telefon de componenţi ai trustului MediaPro. Aceiaşi care trimit mail-uri de ameninţare şi pentru alţi bloggeri binevoitori care le strică scumpilor “rating-ul”… Aceiaşi care publică date personale confidenţiale Şi aceiaşi care-i şterg până la urmă lui VisUrât contul de pe Conquiztador, în ciuda politicilor legale în vigoare pe site.

Ăştia chiar cred că ne sperie cu un mail tăios de corporaţie… Deci cam aşa se fac lucrurile în Rromânia…

Hai, stimabile, bagă reclamaţie şi proces! Repede, până nu schimbă ăia fişierele!

Sunt curios cum se termină tărăşenia…

În loc de concluzie

Conquiztador e un site de cacat, dacă nu cel mai de căcat site întreţinut de oameni de căcat.

Vă mai spun două lucruri dubios de interesante.

• SRI-ul se pare că e ofticos şi recalcitrant, tocmai pe Wikipedia, tocmai pe tema Revoluţiei din ‘89 - aflăm de la Miserupia.
• Şi dacă tot vorbim de comunism şi revoluţie, Lucian zice de o expoziţie de-a lui Andrei Pandele cu fotografii interzise în comunism, la TNB!

Updates

UPDATE 1: indiferent cine eşti, dacă scrii de rău de joc, îţi dezactivează userul. Kinky, huh?

UPDATE 2: nişte concluzii despre site-ul ala de cacat.