Blogul lui Viorel

Prima oară am vizitat Sibiul acum multă vreme, nu-mi mai amintesc mare lucru de atunci. Am fost foarte plăcut surprins de felul în care m-a făcut să mă simt, însă, atunci când am revenit în oraş prin noiembrie. Eram într-o mini-excursie de după un team building în adevăratul sens al cuvântului cu colegii de atunci de la new media.

Iată câteva fotografii care vorbesc de la sine:

Ciprian, fiind originar din Sibiu, a ştiut pe unde să ne ducă. Am rămas cu gândul că vreau să revăd Hermanstadt-ul cu prima ocazie.

Revenirea

Acea ocazie avea să vină mai devreme decât îmi doream, ca să fiu sincer. După discuţii care-au ţinut din August până spre jumătatea lui decembrie, şi după câţiva proprietari de vile şi prieteni care s-au sucit şi răzgândit, gaşca mea s-a cam “spart”, şi-am fost nevoiţi să găsim locaţii alternative de petrecere a Revelionului. Evident, mi-a revenit în minte Sibiul, şi după ce am încercat să găsesc alternative ceva mai facile (a se citi mai aproape de Bucureşti), am încercat să prind o ocazie de cazare în Sibiu. După încercări repetate, lipsite de succes, a dat norocul peste mine şi un prieten mi-a vândut un pont.

Şi iată-mă pe 29 decembrie în Sibiu.

Decorat cu instalaţii şi cu o mână de zăpadă, oraşul aştepta înmărmurit trecerea dintre ani. Obişnuit cu forfota sufocantă din Capitală, mi s-a părut iniţial că sibienilor li se părea prea frig să iasă din casă. Auzeam pe stradă prea multe cuvinte articulate à la Mitică, deci trăgeam concluzia că doar turiştii bucureşteni băteau la pas pavajele superbe din centru. Lucru nu foarte departe de adevăr, aşa cum o să vă convingeţi pe parcurs.

Am observat câteva lucruri mişto de tot, pe lângă atmosferă, în oraşul ăsta. Oamenii au foarte mult respect pentru brand. Oricât de nelalocul ei ar părea fraza asta, trebuie să fie o trăsătură definitorie a sibienilor dacă a ajuns să mă impresioneze aspectul ăsta. De la oraş în sine, care a avut în spate o campanie ad-hoc de branding de mare amploare şi destul de eficientă, sibienii care deţin un local, un serviciu, un produs care intră în concurenţă într-un fel sau altul pe piaţa locală are parte de materiale promoţionale foarte solid conturate. Ajută mult în industria de marketing şi print shop-urile de cea mai bună calitate din Sibiu. Ca să citez tagline-ul celui mai proeminent astfel de print shop “Te imprimăm pe orice!”…

Şi că veni vorba de localuri…

Localurile

Am fost primiţi - cu o căldură pe care o vezi foarte, foarte rar într-un local din Bucureşti, fie el şi cu pretenţii - în câteva localuri interesante.

De departe, cea mai bună mâncare din Sibiu mi s-a părut că am degustat la Crama “Sibiul Vechi”, un local pe care-l ştiam din noiembrie şi care s-a dovedit a fi raiul gurmanzilor (categorie socială în care mă încadrez fără discuţie).

O atmosferă interesantă şi un Irish Coffee excelent am degustat în Kulturcafe Sigi, mâncare destul de bună am mai găsit la Restaurantul Bufniţa, însă surpriza plăcută a venit de la singura ciocolaterie veritabilă din Sibiu, Bur Chocolat. Ciocolată belgiană de cea mai bună calitate, şi un spaţiu intim în care poate fi savurată, în caz că vrei să-ncerci pralinele pe loc sau să guşti câteva linguriţe de ciocolată la pahar (dintr-o sută de miligrame m-am săturat, atât de dulce e!). Proprietarul localului ne-a primit în salon cu un pahar de vin fiert din partea casei cu câteva ore înainte de trecerea dintre ani, văzându-ne zgribuliţi de frigul de afară. Am intrat în vorbă, şi ne-a povestit cât de bine e în Sibiu. Se mutase de câteva luni din Bucureşti. Definitiv. O iniţiativă pe care abia acum o înţeleg perfect, după ce prietenul meu, Aurelian, s-a hotărât ca anul ăsta să încerce să facă acelaşi lucru.

Sunt convins că există o mulţime de alte localuri pe care n-am avut încă ocazia să le văd, şi care merită, aşa că v-aş ruga să-mi daţi nişte ponturi!

Revelion 2008

Pregătirile oraşului pentru Revelion au fost admirabile, însă bunele intenţii ale autorităţilor au fost de două ori date peste cap de vreme, mai precis de ceaţă.

Sibiul a fost gazda mai multor concerte în zilele premergătoare Revelionului. Pe 30 ar fi trebuit să cânte Loredana Groza cu Agurida şi Connect-R şi apoi Prodigy. Aceştia din urmă însă au rămas la sol, avionul neputând decola spre Sibiu din cauza ceţii. Organizatorii au salvat însă situaţia reprogramând spectacolul pe 31, înaintea restului de evenimente. Loredana s-a zvăpăiat în stilul caracteristic şi publicului se pare că i-a prins bine, prinzându-se şi el prin hore şi bătute din când în când. Cănectăr mi s-a părut în plus, dar fie, pentru “impresie artistică”…

Aşadar, pe 31 au cântat Prodigy, Reamon şi Europe, cu două momente în care ni s-a promis “cel mai spectaculos show pirotehnic pe care l-am văzut vreodată”, lung de 25 de minute, graţie francezilor de la Groupe F. Ei bine, ceaţa a transformat show-ul de flăcări şi artificii într-un sughiţ luminos care a smuls zâmbete şi indignare de la mulţime. Abia după Europe au fost câteva artificii relativ spectaculoase.

Prestaţia trupelor n-a fost extraordinară, pot chiar să spun că atmosfera generată de Prodigy la CokeLive în vara anului trecut a fost cu mult mai electrizantă şi antrenantă decât cele 30 de minute de cântat de acum, de la Sibiu. Reamon a încântat audienţa, pe de altă parte, a fost un concert care mi-a lăsat o impresie bună. Europe au fost OK, deşi n-au excelat nici ei.

La final, în “dulcele stil românesc”, Piaţa Mare a Sibiului, ca şi majoritatea aleilor care duceau acolo erau pline de sticle, resturi şi toate cele. Cum era, dealtfel, de aşteptat…

Oricum, cert e că o să revin cu plăcere în Sibiu.